Si totusi, ce ma recomanda?

“ – Cine va recomanda, domnisoara?

-Vocea si talentul meu…”

“Există nişte chestii simple de care trebuie să ţii seama când vrei să te apuci de câte o treabă. De exemplu, dacă vrei să te faci beţiv e musai să te asiguri că te ajută rinichii, că te ţine ficatul. Dacă te bate gândul, tot de exemplu, să te faci contabil dar operaţia 3+3 îţi cere un foarte mare efort de concentrare, iar pentru rezultat simţi nevoia să verific pe Google, atunci e limpede că nu ţi-ai nimerit vocaţia şi că bacalaureatul nu mai e ce a fost odată….”

Sursa: http://moshemordechai.ro/vocea-si-talentul/

Asa ca pentru orice meserie trebuie sa ai tragere, sa ai chemare, sa ai talent. Poate ca pot empatiza, poate ca sunt ascultatoare potrivita, cea pe umarul careia plang prietenii la nevoie, poate ca sunt impartiala, poate ca… insa ceea ce m-a facut sa cred ca medierea e de mine e faptul ca despic firul in patru, ca incerc sa ajung la esenta problemei.

Stiu ca uneori totul pare limpede si frumos, dar daca e chiar limpede si frumos nu ati mai fi in situatia de a avea un conflict, nu?

 Stiu ca uneori aveti senzatia ca detineti adevarul absolut, ca celalalt a gresit in totalitate si totusi daca totul e asa negru de ce parca ati vrea sa aveti o intelegere amiabila?

Unii oameni sunt construiti a fi defensivi,  evita pe cat posibil conflictul si sunt dispusi sa cedeze pentru  a se simti protejati. Ganditi-va insa la un santajist si la victima acestuia. Odata ce cel ce santajeaza il simte pe celalalt slab pluseaza.  Conflictul odata aparut nu merita a fi evitat. Insa trebuie abordat cu calm, punand pe hartie toate lucrurile ce va apropie si cele ce va indeparteaza.

Ce ma recomanda? Calmul cu care voi incerca sa va fac sa asezati in ordine prioritatile si interesele incercand totodata sa imping partile catre echilibru.

Exista conflicte de nerezolvat?

Am un prieten ce mi-a pus o intrebare pe cat de pertinenta, pe atat de nediscutata la cursurile de mediere: care ar fi o lista de motive din ale caror cauze o mediere ar esua? Initial am vrut sa-i tin o teorie asupra “intelegerii” si a comunicarii, insa mi-am dat seama ca solicitarea lui era chiar interesanta.  De ce nu ar cere clientul o prezentare a riscurilor inainte de a cumpara ceva? Inainte de orice operatie orice chirurg care se respecta iti prezinta riscurile, oare in perioada de pre-mediere, la informarea ce va fi obligatorie de la 1 august 2013, pe langa avantaje nu ar trebui prezentate si riscurile?

Asa ca, bazat pe propria-mi experienta am purces la treaba si i-am schitat cateva idei:

–          Cel putin una dintre parti crede ca va obtine mai mult in instanta

–          O parte este pregatita pentru compromis, cealalta nu, ceea ce face ca si prima parte sa regrete deschiderea initiala si sa devina incrancenata

–          Uneie sau chiar ambelor parti le este teama de stabilirea unui precedent pe care partea il percepe ca prezentandu-l slab

–          Simtul dreptatii macar al uneia dintre parti este lezat

–          Una dintre parti are o influenta puternica din umbra de la o persoana neprezenta in mediere

Totodata cred ca medierea se potriveste mai bine unor persoane, iar pe altele pur si simplu nu se aseaza, ceva similar cu modul in care pica un costum pe tine. Sta sau nu. Este nevoie de un grad de autodeterminare, de un grad de reflexie. Una din intrebarile tipice ale mediatorilor este sa intrebe una din parti cum ar fi procedat daca ar fi fost in papucii celeilalte. Unii urasc asta. De aceea, nu de putine ori, in special in disputele comerciale, se prefera o tehnica mai evaluative pentru a le permite partilor sa negocieze intr-un fel la umbra legii, fara a tine cont de punctul de vedere al celuilalt.

Ei bine, sunt lucruri care nu pot fi controlate, insa raman cu increderea ca nu exista conflict ce nu poate fi rezolvat. Poate doar ca am ales prost perioda si, nu  de putine ori, mediatorul gresit.

Va astept!