Stiti vorba aceea: „mai bine mai tarziu decat niciodata”?

Da, cred că niciodată nu este prea târziu pentru a cere sincer scuze.

Ei bine, majoritatea producatorilor ale caror produse ar putea cauza un prejudiciu (vezi cazul masinilor chemate in service) isi cer scuze clientilor. Majoritatea partilor vatamate au insa nevoie uneori de mai mult decat simple scuze. Si ca urmare urmeaza procese si atunci pare legitima si intrebarea producatorului: „de ce sa-mi cer scuze”?

Eu susțin că este aproape întotdeauna un lucru bun – atât din punct de vedere etic cat și strategic. Spun si strategic pentru ca reclamantul va lupta mai mult in absenta unei scuze. Absenta unei remuscari reale va conduce la acumularea unor frustari si mai mari crescand gradul de culpabilitate al producatorului.

Justitiabilii nu au posibilitatea sa lucreze cu „scuze”. In litigiile civile pentru daune materiale, cand avocatii si martorii vorbesc, scuzele nu fac parte din ecuatie (poate doar in soap opera americane).

Medierea este insa diferita. In mediere partile se reunesc pentru scopul expres de a vorbi fata in fata despre disputele lor intr-un mediu care incurajeaza comunicarea, intr-un mediua care incurajeaza si faciliteaza scuza ca o parte a rezolutiei. Pentru unii oameni auzul unui „imi pare rau” poate insemna mai mult decat orice dauna materiala sau a altui tip de pedeapsa.

Nu de putine ori scuzele pot rezolva cazuri de hartuire, discriminare malpraxis medical, responsabilitate pentru produse sau cazuri de vatamare corporala.

Asa ca, dragii mei,  “îmi pare rău” înseamnă ceva, indiferent de cât de mult va trebui să așteptați pentru a le auzi sau a le spune.