Confidentialitatea in mediere

Dupa introducerea obligativitatii informarii cu privire la mediere o serie de avocati pledanti, simtind cum li se scurg niste bani printre degete, au inceput sa tot latre impotriva acestui proces, ba sa li se permita si lor sa efectueze acest serviciu sau, daca se considera prea mari si cunoscuti, ca in cazul maaaaarelui avocat Dancu, il duc in derizoriu aruncand in timpul emisiunilor de la ora 5 dupa amiaza informatii despre sustinerile din interiorul procesului.

Sunt apoi altii care cum ca si aceasta mult trambitata confidentialitate tine numai de bunavointa partilor, uitand ca aceasta nu numai ca e stipulata in legea 192/2006 articolul 53, dar si ca in cazul procesului de mediere absolut totul se reduce la bunavointa partilor si la talentul mediatorului.

Aparand atata pleava in media sau in online cu ajutorul stimabililor nostri avocati pledanti de case mari, reiau:

PRIMUL lucru pe care-l semneaza partile in cadrul procesului de mediere este contractul de mediere alaturi de un ACORD de CONFIDENTIALITATE.

Iar daca una din parti e mai “smechera” si isi cara dupa ea avocatul pentru a “culege” date de la partea adversa ca sa le foloseasca in justitie, acesta din urma participa numai cu acordul celeilalte parti, iar eu, sugerez de fiecare data, impreuna cu avocatul acesteia din urma, si numai dupa semnarea susnumitului ACORD de CONFIDENTIALITATE.

Stiu ca partile pot sa incalce contractul, insa odata incalcat, partea care-l incalca poate fi trasa la raspundere.

Stiu ca sunt si mediatori care pun pe primul loc acordul de mediere si nu partile si banuiesc ca la un astfel de mediator au ajuns si clientii domnului Dancu odata ce acesta nu si-a tinut gura in direct la TV.

Exista conflicte de nerezolvat?

Am un prieten ce mi-a pus o intrebare pe cat de pertinenta, pe atat de nediscutata la cursurile de mediere: care ar fi o lista de motive din ale caror cauze o mediere ar esua? Initial am vrut sa-i tin o teorie asupra “intelegerii” si a comunicarii, insa mi-am dat seama ca solicitarea lui era chiar interesanta.  De ce nu ar cere clientul o prezentare a riscurilor inainte de a cumpara ceva? Inainte de orice operatie orice chirurg care se respecta iti prezinta riscurile, oare in perioada de pre-mediere, la informarea ce va fi obligatorie de la 1 august 2013, pe langa avantaje nu ar trebui prezentate si riscurile?

Asa ca, bazat pe propria-mi experienta am purces la treaba si i-am schitat cateva idei:

–          Cel putin una dintre parti crede ca va obtine mai mult in instanta

–          O parte este pregatita pentru compromis, cealalta nu, ceea ce face ca si prima parte sa regrete deschiderea initiala si sa devina incrancenata

–          Uneie sau chiar ambelor parti le este teama de stabilirea unui precedent pe care partea il percepe ca prezentandu-l slab

–          Simtul dreptatii macar al uneia dintre parti este lezat

–          Una dintre parti are o influenta puternica din umbra de la o persoana neprezenta in mediere

Totodata cred ca medierea se potriveste mai bine unor persoane, iar pe altele pur si simplu nu se aseaza, ceva similar cu modul in care pica un costum pe tine. Sta sau nu. Este nevoie de un grad de autodeterminare, de un grad de reflexie. Una din intrebarile tipice ale mediatorilor este sa intrebe una din parti cum ar fi procedat daca ar fi fost in papucii celeilalte. Unii urasc asta. De aceea, nu de putine ori, in special in disputele comerciale, se prefera o tehnica mai evaluative pentru a le permite partilor sa negocieze intr-un fel la umbra legii, fara a tine cont de punctul de vedere al celuilalt.

Ei bine, sunt lucruri care nu pot fi controlate, insa raman cu increderea ca nu exista conflict ce nu poate fi rezolvat. Poate doar ca am ales prost perioda si, nu  de putine ori, mediatorul gresit.

Va astept!