MEDIEREA – De ce avem nevoie de mediere? (II)

Conversatia in mediere

În mediere, conversația are loc, cel puțin inițial, între mediator și unul dintre adversari. In timp ce mediatorul vorbește cu o singură persoană, celălalt asculta. Poate parea ciudat, insa aceste reguli rup modul de discutie pe care partile le-au avut pana acum, lucru benefic pentru ca permite si mediatorului sa puna intrebari care il ajuta sa inteleaga perspetiva fiecarei parti. Si poate fi benefic si pentru parti pentru ca, poate, abia acum, fiecare dintre ele intelege perspectiva celeilalte.

Imaginati-va cum v-ati simti daca solutia in urma rezolvarii conflictului ar fi benefica numai pentru cealalta persoana. Nu ati fi de acord, nu? Tot asa simte si cealalta persoana daca solutiile gasite va dau castig de cauza doar dumneavoastra. Foarte multi oameni aflati in disputa se canalizeaza pe cautarea solutiilor care le sunt lor favorabile. Foarte rar privesc din perspectiva celuilalt. Cu toate acestea, motivul pentru care se gasesc in acea disputa este tocmai ca nu reusesc sa identifice cu ce l-a deranjat pe celalalt, ce ar trebui sa schimbe acea persoana la ea ca sa rezolve conflictul.

Citeam astazi un eseu despre sinceritate si onestitate al Elisabetei Stanciulescu care m- a facut sa privesc cu alti ochi cuvintele. Da, sinceritatea este foarte importanta in mediere, insa la fel de important e tactul, modul in care spui ceea ce crezi. Si, inclin sa-i dau dreptate doamnei Stanciulescu, rolul mediatorului este sa faca partile sa fie oneste!

Probabil ca ati putea descrie cum v-a afectat conflictul, ce a facut cealalta persoana, ce v-a deranjat si ce asteptati de la ea ca sa considerati conflictul inchis. Toate aceste lucruri trebuie discutate la mediere in mod deschis. Dar, probabil, stiti foarte putine despre cum vede cealalta persona rezolvarea, despre cum a simtit ea acest conflict, despre cat si cum a fost afectata. Foarte multi oameni fac greseala de a presupune ca cealalta persoana isi doreste ca cealalta parte sa fie nefericita, ca nu este deranjata de conflict, ca se bucura de necazul celuilalt. Acest lucru nu este aproape niciodata adevarat. Cele mai multe conflicte apar pentru ca interesele celor doua parti sunt diferite, pentru ca valorile in care cred nu se suprapun, pentru ca fiecare parte are alte asteptari.

Incercati sa raspundeti la intrebari de genul:

• Ce simte despre disputa in care va aflati cealalta persoana?
• Oare cum defineste ea problema ce ar trebui rezolvata?
• Oare cum spune ea ca m-am comportat? Ce a deranjat-o in comportamentul meu?
• Care sunt cele mai importante probleme pentru ea?

In cazul in care nu v-ati pus aceste intrebari, in mod onest, repet, inseamna ca ati descoperit doar un potential indiciu pentru deblocarea conflictului. Sau, poate spuneti ca intelegerea si rezolvarea problemelor celeilalte persoane este problema celeleilalte persoane, dar asta  e doar o credinta pentru ca problema celeilalte persoane este, ca si a dumneavoastra, de ce este in conflict cu dumneavoastra. Si, daca nu veti reusi sa-i intelegeti perspectiva, nu veti reusi sa rezolvati conflictul. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fiti de acord cu ceea ce spune cealaltă persoană sau să abandonati propriile preocupări. Inseamna doar ca trebuie sa-i  intelegi preocuparile, temerile.  Pentru a realiza acest lucru în timpul medierii, trebuie sa ascultati cu atenție la ceea ce spune cealaltă persoană, iar cand mediatorul va cere sa repeti ceea ce ati inteles, repetati cu cuvintele dumneavoastra, fara a incerca sa respingeti. Daca vedeti lucrurile diferit, aveti posibilitatea sa spuneti acest lucru, iar mediatorul va ghida discutia astfel incat fiecare parte sa-si spuna punctul de vedere. Chiar daca e dificil pentru unii dintre dumneavoastra sa ascultati puncte de vedere diferite, straduiti-va! S-ar putea sa va aduca  informatii utile!

Utilizați medierea cu incredere pentru a afla ce ar dori să facă cealaltă persoană diferit în viitor, pentru ca sub controlul dumneavoastra e doar ceea ce veti face dumneavoastra. Celalta persoana va face, cel mai probabil,  ceea ce va crede ca e bine pentru ea.

Confidentialitatea in mediere

Dupa introducerea obligativitatii informarii cu privire la mediere o serie de avocati pledanti, simtind cum li se scurg niste bani printre degete, au inceput sa tot latre impotriva acestui proces, ba sa li se permita si lor sa efectueze acest serviciu sau, daca se considera prea mari si cunoscuti, ca in cazul maaaaarelui avocat Dancu, il duc in derizoriu aruncand in timpul emisiunilor de la ora 5 dupa amiaza informatii despre sustinerile din interiorul procesului.

Sunt apoi altii care cum ca si aceasta mult trambitata confidentialitate tine numai de bunavointa partilor, uitand ca aceasta nu numai ca e stipulata in legea 192/2006 articolul 53, dar si ca in cazul procesului de mediere absolut totul se reduce la bunavointa partilor si la talentul mediatorului.

Aparand atata pleava in media sau in online cu ajutorul stimabililor nostri avocati pledanti de case mari, reiau:

PRIMUL lucru pe care-l semneaza partile in cadrul procesului de mediere este contractul de mediere alaturi de un ACORD de CONFIDENTIALITATE.

Iar daca una din parti e mai “smechera” si isi cara dupa ea avocatul pentru a “culege” date de la partea adversa ca sa le foloseasca in justitie, acesta din urma participa numai cu acordul celeilalte parti, iar eu, sugerez de fiecare data, impreuna cu avocatul acesteia din urma, si numai dupa semnarea susnumitului ACORD de CONFIDENTIALITATE.

Stiu ca partile pot sa incalce contractul, insa odata incalcat, partea care-l incalca poate fi trasa la raspundere.

Stiu ca sunt si mediatori care pun pe primul loc acordul de mediere si nu partile si banuiesc ca la un astfel de mediator au ajuns si clientii domnului Dancu odata ce acesta nu si-a tinut gura in direct la TV.

Conflictele ierarhice – un challenge

În Europa, exista un interes în creștere pentru mediere la locul de muncă, medierea fiind un instrument eficient, cu costuri reduse pentru rezolvarea conflictele în mod constructiv, non-judiciar.

Medierea se aplica in toate tipurile de conflicte de munca:

–       Conflicte intre colegi

–       Conflicte cu privire la drepturile agajatilor, intre angajat si companie

–       Conflicte ierarhice

O parte substantiala a conflictelor pot fi etichetate ca „ierarhice”. De obicei ocuparea unei pozitii oficiale, ierarhic superioara este legata de putere si afecteaza procesele psihologice si modul in care oamenii se comporta, se simt sau gandesc.

Imi place sa-l consider pe Moore mentorul meu. De fapt cred ca oricine este indragostit de mediere il considera pe Moore mentor.

Si, dupa definitia sa medierea este:

“The intervention into a dispute or negotiation by an acceptable, impartial and neutral third party

who has no authoritative decision-making power, to assist disputing parties in voluntarly

reaching their own mutually acceptable settlement of issues in dispute” (Moore, 1986)

Tradus:

“Interventia intr-un litigiu sau intr-o negociere a unei a treia parti acceptate, impartiale, neutre care nu are nicio putere de decizie, pentru a ajuta partile aflate in conflict in gasirea voluntara a unei rezolvari comun acceptata de catre parti a problemelor in litigiu”.

Acest lucru implica faptul ca toate partile au oportunitatea sa-si exprime dorintele si interesele pentru a se ajunge la un numitor comun. Un mediator promoveaza participarea egala la discutii, fluidizand comunicarea, sustinand deciziile luate in mod democratic.

Acest lucru poate fi o provocare pentru un mediator care trebuie sa medieze un conflict de munca. In ce masura voi reusi eu ca mediator sa fac cele doua parti sa participe la mediere in mod egal mai ales atunci cand partile sustin pozitii structurale diferite?

Ei bine, eu consider ca dinamica puterii reprezinta de fapt esenta medierii. Nu consider ca un mediator trebuie sa se implice in restabilirea echilibrului de putere, ci trebuie sa poata gestiona „asimetriile” de putere astfel incat sa permita amebelor parti sa influenteze procesul decizional.

Bineinteles ca ma adaptez in functie de caz, dar incerc sa ma ghidez dupa urmatoarea procedura:

–       Intotdeauna incep cu un interviu separat cu fiecare parte in parte

–       Ascult cu atentie fiecare poveste individuala si punctul de vedere al fiecarei parti

–       Acord atentie emotiilor, incercand sa le definesc

–       Pun intotdeauna intrebari cu privire la viitor

–       Reformulez intrebarile intr-o maniera pozitiva

–       Evidentiez interesele comune

–       Intalnirile caucus pot aduce un plus

–       Sunt foarte transparenta in numirea oricarui dezechilibru de putere pe care il voi percepe la masa de discutie cerand partilor sa-si spuna punctul de vedere

–       Solicit partilor sa-mi spuna cum ar reactiona daca rolurile s-ar schimba

Medierea – un ajutor pentru cetatean

Cateva exemple culese cu ajutorul ProTv  conduc la ceea ce unii dintre noi stim deja: medierea e un proces care pe langa degrevarea justititiei, ajuta cetatenii.

 

“Marian Nistor se judeca de un an cu cinci cantareti de manele pentru piesa ” Fa-ma, Doamne, o lacrima”. Cere 75.000 de euro despagubiri iar procesul este abia la instanta de fond.

 

Si inventatorul Dumitru Pabat a batut drumul aceleiasi instante de 14 ori. Vrea o avere pentru o inventie pe care i-ar fi folosit-o RADET-ul.

 

Iar Dan Blagoi a inceput de Craciun un proces impotriva unui fabrici de incaltaminte care i-a folosit fotografia fara acceptul lui. Asa ca le cere el 50.000 de euro.

 

Ce au in comun cele trei cazuri? Sunt conflicte pe bani multi dar de durata. Fiecare merge cel putin o data pe luna in fata judecatorului de la care asteapta sa imparta dreptatea, cand ar putea gasi si varianta simpla.”

 

In toate cele trei cazuri partile ar fi putut sa aleaga sa mearga la mediator incercand sa-si gaseasca rezolvarea mai repede, mai ieftin si intotdeauna adecvata propriilor interese.

Iar incepand de astazi, dosarele juridice privind agresiunile, calomnia, divorţul, conflictele de muncă, malpraxisul, litigiile comerciale şi cele legate de drepturile consumatorului trebuie să treacă prin birourile de mediere, pentru informare. Dacă reclamanţii ocolesc această cale, instanţele nu vor accepta deschiderea unui proces, asa cum mentioneaza si: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/1+august+medierea+obligatorie+cost+sedinta+proces+litigiu

 

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, nu ezitati sa ma contactati

 

 

 

Exista conflicte de nerezolvat?

Am un prieten ce mi-a pus o intrebare pe cat de pertinenta, pe atat de nediscutata la cursurile de mediere: care ar fi o lista de motive din ale caror cauze o mediere ar esua? Initial am vrut sa-i tin o teorie asupra “intelegerii” si a comunicarii, insa mi-am dat seama ca solicitarea lui era chiar interesanta.  De ce nu ar cere clientul o prezentare a riscurilor inainte de a cumpara ceva? Inainte de orice operatie orice chirurg care se respecta iti prezinta riscurile, oare in perioada de pre-mediere, la informarea ce va fi obligatorie de la 1 august 2013, pe langa avantaje nu ar trebui prezentate si riscurile?

Asa ca, bazat pe propria-mi experienta am purces la treaba si i-am schitat cateva idei:

–          Cel putin una dintre parti crede ca va obtine mai mult in instanta

–          O parte este pregatita pentru compromis, cealalta nu, ceea ce face ca si prima parte sa regrete deschiderea initiala si sa devina incrancenata

–          Uneie sau chiar ambelor parti le este teama de stabilirea unui precedent pe care partea il percepe ca prezentandu-l slab

–          Simtul dreptatii macar al uneia dintre parti este lezat

–          Una dintre parti are o influenta puternica din umbra de la o persoana neprezenta in mediere

Totodata cred ca medierea se potriveste mai bine unor persoane, iar pe altele pur si simplu nu se aseaza, ceva similar cu modul in care pica un costum pe tine. Sta sau nu. Este nevoie de un grad de autodeterminare, de un grad de reflexie. Una din intrebarile tipice ale mediatorilor este sa intrebe una din parti cum ar fi procedat daca ar fi fost in papucii celeilalte. Unii urasc asta. De aceea, nu de putine ori, in special in disputele comerciale, se prefera o tehnica mai evaluative pentru a le permite partilor sa negocieze intr-un fel la umbra legii, fara a tine cont de punctul de vedere al celuilalt.

Ei bine, sunt lucruri care nu pot fi controlate, insa raman cu increderea ca nu exista conflict ce nu poate fi rezolvat. Poate doar ca am ales prost perioda si, nu  de putine ori, mediatorul gresit.

Va astept!

Cat mai costa dezbaterea unei succesiuni?

In cazul unui deces, oricat de dureros ar fi, rudele trebuie să se mobilizeze si sa faca demersurile necesare pentru deschiderea succesiunii. Pentru aceasta, mostenitorii trebuie sa se adreseze unui notar public, de unde li se va elibera un certificat de mostenitor legal sau testamentar. In plus, tot acum se face si un inventar al bunurilor defunctului.

Am avut acum cateva zile de-a face cu un caz de succesiune care mi-a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca mediatorii au piata cat cuprinde. E nevoie doar de timp pentru a se intelege ca medierea nu numai ca e neceasara, dar, mai ales, reduce costurile.

Sa fac un rezumat – cazul se referea la succesiunea deschisa ca urmare a decesului sotului, intr-o familie fara copii, dupa 30 de ani de casnicie, fara testament. Nici nu va puteti imagina cum s-au mobilizat fratii sotului decedat sa-si ceara drepturile. Si-au amintit si de avorturile pentru care au cerut bani fratelui decedat si pe care sotia decedatului nu a vrut sa le plateasca si de aerele de cucoana ale proaspetei vaduve. Si toate acestea intr-un mediu foarte formal: la notar.

Rezultatul? Vaduva i-a despagubit cu bani cash cat sa-si cumpere jumatate din casa, datoriile au ramas la vaduva cu promisiunea ca ceilalti vor accepta sa vanda masina ca sa le achite si cu banii ce-i mai aveau de recuperat de la Pensii in asteptare. Finalul? Fratii nu mai vor sa vanda masina si vaduva acum tine o cutie de tabla in fata casei pentru care plateste rate la banca.

O sa ma intrebati cum ar fi putut interveni un mediator intr-un astfel de caz, poate. Si numai pentru ca ar fi facut un plan de actiuni concret si ar fi definit ce atributii ii revine fiecaruia ar fi ajutat. Poate ca atunci cand erau pusi in situatia sa accepte o actiune de intreprins, cei care si-au dat acordul cu jumatate de gura si-ar fi dat arama pe fata, permitand celui mai slab sa-si dea seama ca decizia de a plati aiurea jumatate de casa lasand celelalte lucruri in aer nu renteaza. E posibil sa nu se fi ajuns al o intelegere, insa era clar ca rezolvarea nu se putea face decat in instanta si nu s-ar fi pierdut timp. Sau, poate ca talentul mediatorului ar fi facut partile, dupa ce-si varsau amarul, sa accepte ca toti l-au iubit pe defunct si nu merita sa se paruie inutil

Singura remuscare tarzie e cea care nu vine nicioadata

Stiti vorba aceea: „mai bine mai tarziu decat niciodata”?

Da, cred că niciodată nu este prea târziu pentru a cere sincer scuze.

Ei bine, majoritatea producatorilor ale caror produse ar putea cauza un prejudiciu (vezi cazul masinilor chemate in service) isi cer scuze clientilor. Majoritatea partilor vatamate au insa nevoie uneori de mai mult decat simple scuze. Si ca urmare urmeaza procese si atunci pare legitima si intrebarea producatorului: „de ce sa-mi cer scuze”?

Eu susțin că este aproape întotdeauna un lucru bun – atât din punct de vedere etic cat și strategic. Spun si strategic pentru ca reclamantul va lupta mai mult in absenta unei scuze. Absenta unei remuscari reale va conduce la acumularea unor frustari si mai mari crescand gradul de culpabilitate al producatorului.

Justitiabilii nu au posibilitatea sa lucreze cu „scuze”. In litigiile civile pentru daune materiale, cand avocatii si martorii vorbesc, scuzele nu fac parte din ecuatie (poate doar in soap opera americane).

Medierea este insa diferita. In mediere partile se reunesc pentru scopul expres de a vorbi fata in fata despre disputele lor intr-un mediu care incurajeaza comunicarea, intr-un mediua care incurajeaza si faciliteaza scuza ca o parte a rezolutiei. Pentru unii oameni auzul unui „imi pare rau” poate insemna mai mult decat orice dauna materiala sau a altui tip de pedeapsa.

Nu de putine ori scuzele pot rezolva cazuri de hartuire, discriminare malpraxis medical, responsabilitate pentru produse sau cazuri de vatamare corporala.

Asa ca, dragii mei,  “îmi pare rău” înseamnă ceva, indiferent de cât de mult va trebui să așteptați pentru a le auzi sau a le spune.

Scrisoare deschisa domnului prim ministru Ponta, domnului ministru Nita si domnului ministru Nica

Stimate domnule Prim Ministru, stimati domni ministri,

Ma bantuie de cateva zile un leitmotiv al anilor de dupa ’89, si anume intrebarea “ce ai facut in ultimii 5 ani”. Nu sufar de “premonitie” si de aceea mi-e greu sa cred ca acest vartej continuu cu privire la intrebarea amintita ar avea legatura cu istoria trista traita de mine in aceste zile din 2013, dupa 23 de ani si jumatate de la “trecutul rosu”. Incerc sa intru direct in subiect, stiu ca timpul dumneavoastra ar trebui sa fie foarte pretios. Ei bine, ieri, 08.05. 2013 am fost pusa in situatia nefericita de a mi se opri curentul electric, fara nicio notificare prealabila, in ciuda faptului ca aveam facturile platite la zi si, in ciuda faptului ca Enel avea informatii despre adresa mea de mail (primesc lunar informatii despre facturi, plati sau mesaje promotionale) pentru a ma notifica in cazul in care ar fi aparut probleme.

Stimati domnilor ministri, Enel are un statut privilegiat, de monopol. Nu pot, in cazul in care sunt nemultumita sa ma adresez unui alt furnizor de servicii. Am dreptul in calitate de cetatean platitor de taxe al acestei tari sa beneficiez de acces la reteaua de curent electric si mi se pare inacceptabil ca ANRE sa impuna niste termene atat de laxe pentru racordarea la retea (30 de zile) si pentru semnarea contractului (15 zile), mai ales atunci cand vorbim de o retea deja existenta. Mi se pare anormal sa nu existe o metoda de coercitie in cazul in care furnizorul care are monopol imi opreste accesul la servicii fara sa fiu notificata in prealabil, in conditiile in care am un istoric de bun platnic, iar platile mele sunt la zi.

Motivul pentru care l-am introdus si pe domnul ministru Nica in lista de destinatari e unul adiacent, si anume serviciile Postei Romane. Scuza Enel, in momentul cand am facut sesizarea cu privire la neinformarea mea a fost ca au trimis o notificare, intr-adevar nu cu confirmare de primire. Nu este prima data cand mi se intampla sa nu primesc facturi, informari sau alte scrisori de mai putina importanta din cauza Postei Romane. Doar ca de aceasta data acest serviciu prost efectuat mi-a adus un prejudiciu enorm atat mie, cat si fetitei mele de 5 ani. Suntem astfel nevoite ca, in ciuda faptului ca mi-am platit facturile la zi, sa asteptam 30 de zile sa ni se semneze un nou contract, pe care nu-l putem negocia, si sa ni se scoata un sigiliu de pe contor.

Deci, domnilor ministri, puteti sa imi spuneti dumneavoastra, clasa politica, ce ati facut in acesti ultimi 20 de ani pentru a ne oferi noua, romanilor care ne platim taxele si serviciile la timp, servicii mai bune?

Multumesc,

Rodica Pavaloaia
Un cetatean roman batjocorit