Incerc de fiecare data sa inteleg cauzele ascunse ale conflictului. Ajuta ca sa pot identifica posibilitatile de deblocare, de gestionare a rezolvarii conflictului.

Mandria este una din cele mai intalnite cauze ale conflictului. Si nu ma refer numai la mandria sinelui ci si la identificarea cu un grup. Apartenenta la grup ne face de multe ori sa ne coagulam pornirile in sensul pastrarii, protejarii lui, chiar daca, fara a ne raporta la acele „valori” ale grupului, am putea fi prieteni. O stima de sine se bazeaza in mare parte pe stima pe care o are grupul din care faci parte. Odata ce devii membru al unui grup privilegiat, va creste stima de sine, nu? Identitatile noastre sunt strans legat de grupurile din care facem parte.

Ei bine, in conflictul dintre grupuri membrii fiecarui grup vor cauta stima pentru grupul sau. Acest lucru va lua de multe ori forme stereotipice, lipsa de respect sau injosirea celuilalt grup. Daca un grup are mai multa putere decat celalalt conflictul se va amplifica prin asuprire, limitarea drepturilor si, probabil violenta. Aceasta este una din cauzele profunde ale discriminarii rasiale, etnice sau de gen.

Toate aceste lucruri se intorc invariabil catre mandrie. Daca eu cred ca am dreptate sau ca grupul din care fac parte este din punct de vedere moral, fizic sau spiritual superior tie si suntem in conflict cu tine, atunci mandria mea ma va impiedica sa caut pacea. Voi rezista inconstient la orice efort sau argument, logic sau nu, care-mi ataca stima de sine. De fapt, voi deveni cel mai probabil incapatanat si rezistent pentru ca ma voi simti presat sa fac pace.

Daca va uitati in jur, veti vedea acest fenomen peste tot. Sa luam un exemplu comun: fotbalul. Fanii se mandresc cu echipele lor si pun suflet si la victorii si la infrangeri. Se imbraca in culorile echipei, isi vopsesc fata la fel, iar spatamana lor se organizeaza in jurul jocurilor. Acesta este un exemplu benign si de obicei fericit, dar subliniaza pericolul identificarii cu un grup puternic. Identificarea prea puternica poate duce la o pierdere de discernamant si sa nu se mai evidentieze diferenta dintre sine si grup. Exista cazuri n care oamaneni care respecta legea in mod normal ajung sa arunce cu pietre si devina violenti fata de fanii echipei adverse.

Fenomenul se intalneste si la locul de munca cand se formeaza „bisericute” incluzand sau excluzand diversi angajati.

Si poate va intrebati pentru ce toata aceasta introducere: orice drum catre pace intre doua persoane mandre e obligatoriu sa includa comunicarea directa. Si cum altfel sa o faci fara invective, izbucniri ostile, reactii de intrerupere a celui care vorbeste decat apeland la un mediator? Si asa vom ajunge sa impartim mandria in bucati, sa o mestecam incet si sa o inghitim cu gratie.

Va astept!