In lumina mediatorului

A judeca pe ceilalti sta in natura umana. Notiunea de bun sau rau ne face sa ne simtim superiori in capacitatea noastra de a judeca. “Daca as fi fost in locul lui….” e o fraza des intalnita daca nu in conversatiile intre prieteni, atunci cu siguranta in sinea multora. Ei bine, pentru un mediator acesta caracteristica naturala oamenilor e fatala.

In calitate de mediatori ascultam povestile oamenilor, fiecare parte cu povestea ei, cu adevarul ei, nu de putine ori povesti care suna diferit cu 180 de grade una fata de alta. In mod natural suntem tentati sa incercam sa decidem pe care poveste sa o credem, care pare mai potrivita, mai credibila. Insa munca mediatorului este in contrast cu aceasta decizie, munca mediatorului este doar sa inteleaga. Sa inteleaga daca povestea tocmai zisa de acea persoana este adevarata. Oamenii au nevooie de noi ca sa se poata face intelesi si sa-i respectam. Nu trebuie sa fim de accord cu poveste, s-o validam sau s-o ratificam, pur si simplu trebuie sa le acceptam adevarul lor.

Provocarea mediatorului este capacitatea de a gestiona doua adevaruri diferite simultan. Daca nu poti face acest lucru nu ai ce cauta in meseria asta. Daca poti, cu practica si exercitiu vei invata sa vezi lumea altfel si, zic eu, intr-un mod mai bun.