In cazul unui deces, oricat de dureros ar fi, rudele trebuie să se mobilizeze si sa faca demersurile necesare pentru deschiderea succesiunii. Pentru aceasta, mostenitorii trebuie sa se adreseze unui notar public, de unde li se va elibera un certificat de mostenitor legal sau testamentar. In plus, tot acum se face si un inventar al bunurilor defunctului.

Am avut acum cateva zile de-a face cu un caz de succesiune care mi-a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca mediatorii au piata cat cuprinde. E nevoie doar de timp pentru a se intelege ca medierea nu numai ca e neceasara, dar, mai ales, reduce costurile.

Sa fac un rezumat – cazul se referea la succesiunea deschisa ca urmare a decesului sotului, intr-o familie fara copii, dupa 30 de ani de casnicie, fara testament. Nici nu va puteti imagina cum s-au mobilizat fratii sotului decedat sa-si ceara drepturile. Si-au amintit si de avorturile pentru care au cerut bani fratelui decedat si pe care sotia decedatului nu a vrut sa le plateasca si de aerele de cucoana ale proaspetei vaduve. Si toate acestea intr-un mediu foarte formal: la notar.

Rezultatul? Vaduva i-a despagubit cu bani cash cat sa-si cumpere jumatate din casa, datoriile au ramas la vaduva cu promisiunea ca ceilalti vor accepta sa vanda masina ca sa le achite si cu banii ce-i mai aveau de recuperat de la Pensii in asteptare. Finalul? Fratii nu mai vor sa vanda masina si vaduva acum tine o cutie de tabla in fata casei pentru care plateste rate la banca.

O sa ma intrebati cum ar fi putut interveni un mediator intr-un astfel de caz, poate. Si numai pentru ca ar fi facut un plan de actiuni concret si ar fi definit ce atributii ii revine fiecaruia ar fi ajutat. Poate ca atunci cand erau pusi in situatia sa accepte o actiune de intreprins, cei care si-au dat acordul cu jumatate de gura si-ar fi dat arama pe fata, permitand celui mai slab sa-si dea seama ca decizia de a plati aiurea jumatate de casa lasand celelalte lucruri in aer nu renteaza. E posibil sa nu se fi ajuns al o intelegere, insa era clar ca rezolvarea nu se putea face decat in instanta si nu s-ar fi pierdut timp. Sau, poate ca talentul mediatorului ar fi facut partile, dupa ce-si varsau amarul, sa accepte ca toti l-au iubit pe defunct si nu merita sa se paruie inutil