Conflictele ierarhice – un challenge

În Europa, exista un interes în creștere pentru mediere la locul de muncă, medierea fiind un instrument eficient, cu costuri reduse pentru rezolvarea conflictele în mod constructiv, non-judiciar.

Medierea se aplica in toate tipurile de conflicte de munca:

–       Conflicte intre colegi

–       Conflicte cu privire la drepturile agajatilor, intre angajat si companie

–       Conflicte ierarhice

O parte substantiala a conflictelor pot fi etichetate ca „ierarhice”. De obicei ocuparea unei pozitii oficiale, ierarhic superioara este legata de putere si afecteaza procesele psihologice si modul in care oamenii se comporta, se simt sau gandesc.

Imi place sa-l consider pe Moore mentorul meu. De fapt cred ca oricine este indragostit de mediere il considera pe Moore mentor.

Si, dupa definitia sa medierea este:

“The intervention into a dispute or negotiation by an acceptable, impartial and neutral third party

who has no authoritative decision-making power, to assist disputing parties in voluntarly

reaching their own mutually acceptable settlement of issues in dispute” (Moore, 1986)

Tradus:

“Interventia intr-un litigiu sau intr-o negociere a unei a treia parti acceptate, impartiale, neutre care nu are nicio putere de decizie, pentru a ajuta partile aflate in conflict in gasirea voluntara a unei rezolvari comun acceptata de catre parti a problemelor in litigiu”.

Acest lucru implica faptul ca toate partile au oportunitatea sa-si exprime dorintele si interesele pentru a se ajunge la un numitor comun. Un mediator promoveaza participarea egala la discutii, fluidizand comunicarea, sustinand deciziile luate in mod democratic.

Acest lucru poate fi o provocare pentru un mediator care trebuie sa medieze un conflict de munca. In ce masura voi reusi eu ca mediator sa fac cele doua parti sa participe la mediere in mod egal mai ales atunci cand partile sustin pozitii structurale diferite?

Ei bine, eu consider ca dinamica puterii reprezinta de fapt esenta medierii. Nu consider ca un mediator trebuie sa se implice in restabilirea echilibrului de putere, ci trebuie sa poata gestiona „asimetriile” de putere astfel incat sa permita amebelor parti sa influenteze procesul decizional.

Bineinteles ca ma adaptez in functie de caz, dar incerc sa ma ghidez dupa urmatoarea procedura:

–       Intotdeauna incep cu un interviu separat cu fiecare parte in parte

–       Ascult cu atentie fiecare poveste individuala si punctul de vedere al fiecarei parti

–       Acord atentie emotiilor, incercand sa le definesc

–       Pun intotdeauna intrebari cu privire la viitor

–       Reformulez intrebarile intr-o maniera pozitiva

–       Evidentiez interesele comune

–       Intalnirile caucus pot aduce un plus

–       Sunt foarte transparenta in numirea oricarui dezechilibru de putere pe care il voi percepe la masa de discutie cerand partilor sa-si spuna punctul de vedere

–       Solicit partilor sa-mi spuna cum ar reactiona daca rolurile s-ar schimba

Cat mai costa dezbaterea unei succesiuni?

In cazul unui deces, oricat de dureros ar fi, rudele trebuie să se mobilizeze si sa faca demersurile necesare pentru deschiderea succesiunii. Pentru aceasta, mostenitorii trebuie sa se adreseze unui notar public, de unde li se va elibera un certificat de mostenitor legal sau testamentar. In plus, tot acum se face si un inventar al bunurilor defunctului.

Am avut acum cateva zile de-a face cu un caz de succesiune care mi-a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca mediatorii au piata cat cuprinde. E nevoie doar de timp pentru a se intelege ca medierea nu numai ca e neceasara, dar, mai ales, reduce costurile.

Sa fac un rezumat – cazul se referea la succesiunea deschisa ca urmare a decesului sotului, intr-o familie fara copii, dupa 30 de ani de casnicie, fara testament. Nici nu va puteti imagina cum s-au mobilizat fratii sotului decedat sa-si ceara drepturile. Si-au amintit si de avorturile pentru care au cerut bani fratelui decedat si pe care sotia decedatului nu a vrut sa le plateasca si de aerele de cucoana ale proaspetei vaduve. Si toate acestea intr-un mediu foarte formal: la notar.

Rezultatul? Vaduva i-a despagubit cu bani cash cat sa-si cumpere jumatate din casa, datoriile au ramas la vaduva cu promisiunea ca ceilalti vor accepta sa vanda masina ca sa le achite si cu banii ce-i mai aveau de recuperat de la Pensii in asteptare. Finalul? Fratii nu mai vor sa vanda masina si vaduva acum tine o cutie de tabla in fata casei pentru care plateste rate la banca.

O sa ma intrebati cum ar fi putut interveni un mediator intr-un astfel de caz, poate. Si numai pentru ca ar fi facut un plan de actiuni concret si ar fi definit ce atributii ii revine fiecaruia ar fi ajutat. Poate ca atunci cand erau pusi in situatia sa accepte o actiune de intreprins, cei care si-au dat acordul cu jumatate de gura si-ar fi dat arama pe fata, permitand celui mai slab sa-si dea seama ca decizia de a plati aiurea jumatate de casa lasand celelalte lucruri in aer nu renteaza. E posibil sa nu se fi ajuns al o intelegere, insa era clar ca rezolvarea nu se putea face decat in instanta si nu s-ar fi pierdut timp. Sau, poate ca talentul mediatorului ar fi facut partile, dupa ce-si varsau amarul, sa accepte ca toti l-au iubit pe defunct si nu merita sa se paruie inutil

Un pas inainte pentru consumatori

Noua legislație privind Rezolvarea Alternativa a Disputelor On- Line si Off-Line pentru litigiile cu privire la drepturile consumatorilor a fost adoptata în Parlamentul European

Parlamentul European a adoptat două măsuri legislative importante privind rezolvarea litigiilor referitoare la drepturile consumatorilor.

Prima Rezolutie se refera la solutionarea alternativa a litigiilor (Directiva 2009/22/CE de modificare a Regulamentului (CE) nr 2006/2004)) si a dpua rezolutie se refera la propunerea unui regulament de soltionare on-line a disputelor. Ambele acte au fost adoptate pe 12 martie 2013 si au ca scop cresterea gradului de utilizare a metodelor alternative de rezolvarea a conflictelor cu privire la drepturile consumatorilor prin oferirea consumatorilor a unei modalitati mai rapide, mai ieftine si mai informata cu privire la solutionarea litigiilor cu comerciantii pentru toate cumparaturile facute, indiferent de mediu si granite.

În comunicatul de presă, Comisia Europeană explică modul în care consumatorii și comercianții europeni vor beneficia de noua legislație:

În 2010, unul din cinci consumatori din UE a întâmpinat probleme atunci când cumpără bunuri sau servicii în cadrul pieței unice, ceea ce duce la pierderi financiare estimate la 0,4% din PIB-ul UE. Doar o mica parte din consumatori a cerut si a primit efectiv despăgubiri.

Se estimează că în cazul în care consumatorii din UE ar putea să se bazeze pe buna funcționare și transparenta metodelor alternative de rezolvare a conflictelor pentru disputele lor, acestia ar putea economisi în jur de 22,5 miliarde € pe an, corespunzând la 0,19% din PIB-ul UE. Această cifră include doar economii financiare directe și nu ține cont de factorii mai puțin tangibili, care sunt, de asemenea, importanti pentru o piață funcțională, cum ar fi creșterea încrederii, încredere, relații cu clienții și reputația de afaceri.

Principala ipoteză a noii directive asupra consumatorilor este ca sistemuld e rezolvarea a disputelor  ar trebui să fie “accesibil pentru consumatori, indiferent de ceea ce au cumparat si daca au cumparat on-line sau offline, pe plan intern sau transfrontalier.”

În conformitate cu articolul 8, statele membre se vor asigura că procedurile de solutionare vor fi  disponibile și ușor accesibile atat on-line cat și off-line pentru ambele părți, indiferent de unde sunt, precum și că părțile au acces la procedură fără a fi obligate sa apeleze la un avocat. Mai mult, procedura de solutionare ar trebui să fie gratuită sau disponibilă la o taxă nominală pentru consumatori. În cele din urmă, rezultatul procedurii trebuie să fie puse la dispoziție în termen de 90 de zile calendaristice de la data la care entitatea ADR a primit dosarul complet al plangerii.

Procedurile ADR nu ar trebui să fie concepute pentru a înlocui procedurile judiciare și nu ar trebui să priveze pe consumatori sau pe comercianți de dreptul lor de a solicita despăgubiri în fața instanțelor.

Elementul-cheie al noului regulament va fi platforma ODR (platforma on-line de rezolvare a disputelor) conceputa ca un site web ușor de utilizat și interactiva, cu punct de intrare unic la nivel UE, disponibil în toate limbile oficiale ale UE, și gratuit.

Directiva privind ADR impune implementarea interna în toate statele membre în termen de 24 luni de la intrarea în vigoare. Platforma ODR ar trebui să fie operaționala la sfârșitul anului 2015.

http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-193_en.htm