Exista conflicte de nerezolvat?

Am un prieten ce mi-a pus o intrebare pe cat de pertinenta, pe atat de nediscutata la cursurile de mediere: care ar fi o lista de motive din ale caror cauze o mediere ar esua? Initial am vrut sa-i tin o teorie asupra “intelegerii” si a comunicarii, insa mi-am dat seama ca solicitarea lui era chiar interesanta.  De ce nu ar cere clientul o prezentare a riscurilor inainte de a cumpara ceva? Inainte de orice operatie orice chirurg care se respecta iti prezinta riscurile, oare in perioada de pre-mediere, la informarea ce va fi obligatorie de la 1 august 2013, pe langa avantaje nu ar trebui prezentate si riscurile?

Asa ca, bazat pe propria-mi experienta am purces la treaba si i-am schitat cateva idei:

–          Cel putin una dintre parti crede ca va obtine mai mult in instanta

–          O parte este pregatita pentru compromis, cealalta nu, ceea ce face ca si prima parte sa regrete deschiderea initiala si sa devina incrancenata

–          Uneie sau chiar ambelor parti le este teama de stabilirea unui precedent pe care partea il percepe ca prezentandu-l slab

–          Simtul dreptatii macar al uneia dintre parti este lezat

–          Una dintre parti are o influenta puternica din umbra de la o persoana neprezenta in mediere

Totodata cred ca medierea se potriveste mai bine unor persoane, iar pe altele pur si simplu nu se aseaza, ceva similar cu modul in care pica un costum pe tine. Sta sau nu. Este nevoie de un grad de autodeterminare, de un grad de reflexie. Una din intrebarile tipice ale mediatorilor este sa intrebe una din parti cum ar fi procedat daca ar fi fost in papucii celeilalte. Unii urasc asta. De aceea, nu de putine ori, in special in disputele comerciale, se prefera o tehnica mai evaluative pentru a le permite partilor sa negocieze intr-un fel la umbra legii, fara a tine cont de punctul de vedere al celuilalt.

Ei bine, sunt lucruri care nu pot fi controlate, insa raman cu increderea ca nu exista conflict ce nu poate fi rezolvat. Poate doar ca am ales prost perioda si, nu  de putine ori, mediatorul gresit.

Va astept!

De ce cred eu ca Alexandra Stan ar trebui sa apeleze la mediere

Stiu, vorbesc de un subiect fierbinte.  Mai stiu ca avem un caz mult mediatizat si mai stiu ca violenta asupra femeilor si copiilor este la cote mari in Romania. Avem o legislatie permisiva, avem o cultura permisiva si misogina totodata si ne place telejustitia.

Mihaela Radulescu declara deunazi:

“Bărbatul ăsta nu merită nici măcar atenţia pe care i-o acordăm. Ar trebui să fie luat de acasă la ora 5 dimineaţa, cu mascaţii, să-l închidă şi să-i dea interdicţie să se mai apropie de Alexandra Stan

Dacă mă vede pe stradă, în Bucureşti, şi îmi arde un pumn în faţă pentru că i-am ţinut partea Alexandrei Stan? Trebuie să fie dus la închisoare şi să primească amenzi usturătoare, să vândă tot ce are ca să plătească daune morale”

Drept e: Marcel Prodan e bun de platit daune morale. Vorbim de o cariera in plina ascensiune a unei fete frumoase, talentate ce, daca nu e bine sfatuita, poate sa faca greseli pe care s-ar putea sa le regret mai tarziu.

Baiatul in cauza are in mana niste carti destul de bune care, dublate de o legislatie usurica, ii pot permite sa se aleaga cu o condamnare cu suspendare si cu portofelul ramas doldora de bani,  cu un contract in disputa care o opreste pe Alexandra Stan sa mai cante melodiile care au consacrat-o pentru ca sunt ale lui, nu ale ei. Poate ca isi va recupera banii ce i se cuveneau conform contractului (vorbim de 40.000 EURO), insa chiar nu se poate mai mult?

Ei bine, justitia nu poate cu siguranta mai mult. Legea e lege si se aplica indiferent de sentimente.

Avem deja un inceput.

Departe de mine gandul de a incuraja practica romaneasca de a ramane cu batausul, insa o negociere la sange asistata de un mediator impartial in care pe masa Alexandrei sa stea retragerea plangerii, dar si cererea unor conditii ultra avantajoase pentru cariere ei, precum si despagubiri morale, iar pe masa lui Marcel Prodan sa stea contractual si talentul lui de impresar,  ar da cu siguranta roade mai bogate pentru amandoi.

Un pic de promo

Vă aducem la cunoştinţă că Asociaţia ,,Camera Mediatorilor din România”, în parteneriat cu IBS TV demarează  MARŢI, 25 iunie 2013 un program pilot privind difuzarea unor emisiuni săptămânale despre procedura medierii.

 

Emisiunile difuzate sub egida ,,Dreptul la mediere” pot fi vizualizate  ÎN DIRECT, prin intermediul televiziunii digitale, în fiecare MARŢI, începând cu orele 17.00.

Emisiunea se va putea urmării în direct pe Internet la adresa www.ibs-tv.ro. În cadrul emisiunii se vor putea adresa întrebări în direct prin telefon.

 

Camera Mediatorilor din România va populariza acest eveniment si pe pagina sa de Facebook (www.facebook.com/CameraMediatorilorDinRomania). În măsura în care este posibil vă solicităm sprijinul să distribuiți mesajul de pe Facebook celor care pot fi interesați.

 

Pentru mai multe detalii, accesati: http://ibs-tv.ro/tv/ibstv/extra/video/promo-dreptul-la-mediere/

Cat mai costa dezbaterea unei succesiuni?

In cazul unui deces, oricat de dureros ar fi, rudele trebuie să se mobilizeze si sa faca demersurile necesare pentru deschiderea succesiunii. Pentru aceasta, mostenitorii trebuie sa se adreseze unui notar public, de unde li se va elibera un certificat de mostenitor legal sau testamentar. In plus, tot acum se face si un inventar al bunurilor defunctului.

Am avut acum cateva zile de-a face cu un caz de succesiune care mi-a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca mediatorii au piata cat cuprinde. E nevoie doar de timp pentru a se intelege ca medierea nu numai ca e neceasara, dar, mai ales, reduce costurile.

Sa fac un rezumat – cazul se referea la succesiunea deschisa ca urmare a decesului sotului, intr-o familie fara copii, dupa 30 de ani de casnicie, fara testament. Nici nu va puteti imagina cum s-au mobilizat fratii sotului decedat sa-si ceara drepturile. Si-au amintit si de avorturile pentru care au cerut bani fratelui decedat si pe care sotia decedatului nu a vrut sa le plateasca si de aerele de cucoana ale proaspetei vaduve. Si toate acestea intr-un mediu foarte formal: la notar.

Rezultatul? Vaduva i-a despagubit cu bani cash cat sa-si cumpere jumatate din casa, datoriile au ramas la vaduva cu promisiunea ca ceilalti vor accepta sa vanda masina ca sa le achite si cu banii ce-i mai aveau de recuperat de la Pensii in asteptare. Finalul? Fratii nu mai vor sa vanda masina si vaduva acum tine o cutie de tabla in fata casei pentru care plateste rate la banca.

O sa ma intrebati cum ar fi putut interveni un mediator intr-un astfel de caz, poate. Si numai pentru ca ar fi facut un plan de actiuni concret si ar fi definit ce atributii ii revine fiecaruia ar fi ajutat. Poate ca atunci cand erau pusi in situatia sa accepte o actiune de intreprins, cei care si-au dat acordul cu jumatate de gura si-ar fi dat arama pe fata, permitand celui mai slab sa-si dea seama ca decizia de a plati aiurea jumatate de casa lasand celelalte lucruri in aer nu renteaza. E posibil sa nu se fi ajuns al o intelegere, insa era clar ca rezolvarea nu se putea face decat in instanta si nu s-ar fi pierdut timp. Sau, poate ca talentul mediatorului ar fi facut partile, dupa ce-si varsau amarul, sa accepte ca toti l-au iubit pe defunct si nu merita sa se paruie inutil

Singura remuscare tarzie e cea care nu vine nicioadata

Stiti vorba aceea: „mai bine mai tarziu decat niciodata”?

Da, cred că niciodată nu este prea târziu pentru a cere sincer scuze.

Ei bine, majoritatea producatorilor ale caror produse ar putea cauza un prejudiciu (vezi cazul masinilor chemate in service) isi cer scuze clientilor. Majoritatea partilor vatamate au insa nevoie uneori de mai mult decat simple scuze. Si ca urmare urmeaza procese si atunci pare legitima si intrebarea producatorului: „de ce sa-mi cer scuze”?

Eu susțin că este aproape întotdeauna un lucru bun – atât din punct de vedere etic cat și strategic. Spun si strategic pentru ca reclamantul va lupta mai mult in absenta unei scuze. Absenta unei remuscari reale va conduce la acumularea unor frustari si mai mari crescand gradul de culpabilitate al producatorului.

Justitiabilii nu au posibilitatea sa lucreze cu „scuze”. In litigiile civile pentru daune materiale, cand avocatii si martorii vorbesc, scuzele nu fac parte din ecuatie (poate doar in soap opera americane).

Medierea este insa diferita. In mediere partile se reunesc pentru scopul expres de a vorbi fata in fata despre disputele lor intr-un mediu care incurajeaza comunicarea, intr-un mediua care incurajeaza si faciliteaza scuza ca o parte a rezolutiei. Pentru unii oameni auzul unui „imi pare rau” poate insemna mai mult decat orice dauna materiala sau a altui tip de pedeapsa.

Nu de putine ori scuzele pot rezolva cazuri de hartuire, discriminare malpraxis medical, responsabilitate pentru produse sau cazuri de vatamare corporala.

Asa ca, dragii mei,  “îmi pare rău” înseamnă ceva, indiferent de cât de mult va trebui să așteptați pentru a le auzi sau a le spune.

Un pas inainte pentru consumatori

Noua legislație privind Rezolvarea Alternativa a Disputelor On- Line si Off-Line pentru litigiile cu privire la drepturile consumatorilor a fost adoptata în Parlamentul European

Parlamentul European a adoptat două măsuri legislative importante privind rezolvarea litigiilor referitoare la drepturile consumatorilor.

Prima Rezolutie se refera la solutionarea alternativa a litigiilor (Directiva 2009/22/CE de modificare a Regulamentului (CE) nr 2006/2004)) si a dpua rezolutie se refera la propunerea unui regulament de soltionare on-line a disputelor. Ambele acte au fost adoptate pe 12 martie 2013 si au ca scop cresterea gradului de utilizare a metodelor alternative de rezolvarea a conflictelor cu privire la drepturile consumatorilor prin oferirea consumatorilor a unei modalitati mai rapide, mai ieftine si mai informata cu privire la solutionarea litigiilor cu comerciantii pentru toate cumparaturile facute, indiferent de mediu si granite.

În comunicatul de presă, Comisia Europeană explică modul în care consumatorii și comercianții europeni vor beneficia de noua legislație:

În 2010, unul din cinci consumatori din UE a întâmpinat probleme atunci când cumpără bunuri sau servicii în cadrul pieței unice, ceea ce duce la pierderi financiare estimate la 0,4% din PIB-ul UE. Doar o mica parte din consumatori a cerut si a primit efectiv despăgubiri.

Se estimează că în cazul în care consumatorii din UE ar putea să se bazeze pe buna funcționare și transparenta metodelor alternative de rezolvare a conflictelor pentru disputele lor, acestia ar putea economisi în jur de 22,5 miliarde € pe an, corespunzând la 0,19% din PIB-ul UE. Această cifră include doar economii financiare directe și nu ține cont de factorii mai puțin tangibili, care sunt, de asemenea, importanti pentru o piață funcțională, cum ar fi creșterea încrederii, încredere, relații cu clienții și reputația de afaceri.

Principala ipoteză a noii directive asupra consumatorilor este ca sistemuld e rezolvarea a disputelor  ar trebui să fie “accesibil pentru consumatori, indiferent de ceea ce au cumparat si daca au cumparat on-line sau offline, pe plan intern sau transfrontalier.”

În conformitate cu articolul 8, statele membre se vor asigura că procedurile de solutionare vor fi  disponibile și ușor accesibile atat on-line cat și off-line pentru ambele părți, indiferent de unde sunt, precum și că părțile au acces la procedură fără a fi obligate sa apeleze la un avocat. Mai mult, procedura de solutionare ar trebui să fie gratuită sau disponibilă la o taxă nominală pentru consumatori. În cele din urmă, rezultatul procedurii trebuie să fie puse la dispoziție în termen de 90 de zile calendaristice de la data la care entitatea ADR a primit dosarul complet al plangerii.

Procedurile ADR nu ar trebui să fie concepute pentru a înlocui procedurile judiciare și nu ar trebui să priveze pe consumatori sau pe comercianți de dreptul lor de a solicita despăgubiri în fața instanțelor.

Elementul-cheie al noului regulament va fi platforma ODR (platforma on-line de rezolvare a disputelor) conceputa ca un site web ușor de utilizat și interactiva, cu punct de intrare unic la nivel UE, disponibil în toate limbile oficiale ale UE, și gratuit.

Directiva privind ADR impune implementarea interna în toate statele membre în termen de 24 luni de la intrarea în vigoare. Platforma ODR ar trebui să fie operaționala la sfârșitul anului 2015.

http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-193_en.htm

 

Reteta pentru bine

Incerc de fiecare data sa inteleg cauzele ascunse ale conflictului. Ajuta ca sa pot identifica posibilitatile de deblocare, de gestionare a rezolvarii conflictului.

Mandria este una din cele mai intalnite cauze ale conflictului. Si nu ma refer numai la mandria sinelui ci si la identificarea cu un grup. Apartenenta la grup ne face de multe ori sa ne coagulam pornirile in sensul pastrarii, protejarii lui, chiar daca, fara a ne raporta la acele „valori” ale grupului, am putea fi prieteni. O stima de sine se bazeaza in mare parte pe stima pe care o are grupul din care faci parte. Odata ce devii membru al unui grup privilegiat, va creste stima de sine, nu? Identitatile noastre sunt strans legat de grupurile din care facem parte.

Ei bine, in conflictul dintre grupuri membrii fiecarui grup vor cauta stima pentru grupul sau. Acest lucru va lua de multe ori forme stereotipice, lipsa de respect sau injosirea celuilalt grup. Daca un grup are mai multa putere decat celalalt conflictul se va amplifica prin asuprire, limitarea drepturilor si, probabil violenta. Aceasta este una din cauzele profunde ale discriminarii rasiale, etnice sau de gen.

Toate aceste lucruri se intorc invariabil catre mandrie. Daca eu cred ca am dreptate sau ca grupul din care fac parte este din punct de vedere moral, fizic sau spiritual superior tie si suntem in conflict cu tine, atunci mandria mea ma va impiedica sa caut pacea. Voi rezista inconstient la orice efort sau argument, logic sau nu, care-mi ataca stima de sine. De fapt, voi deveni cel mai probabil incapatanat si rezistent pentru ca ma voi simti presat sa fac pace.

Daca va uitati in jur, veti vedea acest fenomen peste tot. Sa luam un exemplu comun: fotbalul. Fanii se mandresc cu echipele lor si pun suflet si la victorii si la infrangeri. Se imbraca in culorile echipei, isi vopsesc fata la fel, iar spatamana lor se organizeaza in jurul jocurilor. Acesta este un exemplu benign si de obicei fericit, dar subliniaza pericolul identificarii cu un grup puternic. Identificarea prea puternica poate duce la o pierdere de discernamant si sa nu se mai evidentieze diferenta dintre sine si grup. Exista cazuri n care oamaneni care respecta legea in mod normal ajung sa arunce cu pietre si devina violenti fata de fanii echipei adverse.

Fenomenul se intalneste si la locul de munca cand se formeaza „bisericute” incluzand sau excluzand diversi angajati.

Si poate va intrebati pentru ce toata aceasta introducere: orice drum catre pace intre doua persoane mandre e obligatoriu sa includa comunicarea directa. Si cum altfel sa o faci fara invective, izbucniri ostile, reactii de intrerupere a celui care vorbeste decat apeland la un mediator? Si asa vom ajunge sa impartim mandria in bucati, sa o mestecam incet si sa o inghitim cu gratie.

Va astept!

Scrisoare deschisa domnului prim ministru Ponta, domnului ministru Nita si domnului ministru Nica

Stimate domnule Prim Ministru, stimati domni ministri,

Ma bantuie de cateva zile un leitmotiv al anilor de dupa ’89, si anume intrebarea “ce ai facut in ultimii 5 ani”. Nu sufar de “premonitie” si de aceea mi-e greu sa cred ca acest vartej continuu cu privire la intrebarea amintita ar avea legatura cu istoria trista traita de mine in aceste zile din 2013, dupa 23 de ani si jumatate de la “trecutul rosu”. Incerc sa intru direct in subiect, stiu ca timpul dumneavoastra ar trebui sa fie foarte pretios. Ei bine, ieri, 08.05. 2013 am fost pusa in situatia nefericita de a mi se opri curentul electric, fara nicio notificare prealabila, in ciuda faptului ca aveam facturile platite la zi si, in ciuda faptului ca Enel avea informatii despre adresa mea de mail (primesc lunar informatii despre facturi, plati sau mesaje promotionale) pentru a ma notifica in cazul in care ar fi aparut probleme.

Stimati domnilor ministri, Enel are un statut privilegiat, de monopol. Nu pot, in cazul in care sunt nemultumita sa ma adresez unui alt furnizor de servicii. Am dreptul in calitate de cetatean platitor de taxe al acestei tari sa beneficiez de acces la reteaua de curent electric si mi se pare inacceptabil ca ANRE sa impuna niste termene atat de laxe pentru racordarea la retea (30 de zile) si pentru semnarea contractului (15 zile), mai ales atunci cand vorbim de o retea deja existenta. Mi se pare anormal sa nu existe o metoda de coercitie in cazul in care furnizorul care are monopol imi opreste accesul la servicii fara sa fiu notificata in prealabil, in conditiile in care am un istoric de bun platnic, iar platile mele sunt la zi.

Motivul pentru care l-am introdus si pe domnul ministru Nica in lista de destinatari e unul adiacent, si anume serviciile Postei Romane. Scuza Enel, in momentul cand am facut sesizarea cu privire la neinformarea mea a fost ca au trimis o notificare, intr-adevar nu cu confirmare de primire. Nu este prima data cand mi se intampla sa nu primesc facturi, informari sau alte scrisori de mai putina importanta din cauza Postei Romane. Doar ca de aceasta data acest serviciu prost efectuat mi-a adus un prejudiciu enorm atat mie, cat si fetitei mele de 5 ani. Suntem astfel nevoite ca, in ciuda faptului ca mi-am platit facturile la zi, sa asteptam 30 de zile sa ni se semneze un nou contract, pe care nu-l putem negocia, si sa ni se scoata un sigiliu de pe contor.

Deci, domnilor ministri, puteti sa imi spuneti dumneavoastra, clasa politica, ce ati facut in acesti ultimi 20 de ani pentru a ne oferi noua, romanilor care ne platim taxele si serviciile la timp, servicii mai bune?

Multumesc,

Rodica Pavaloaia
Un cetatean roman batjocorit

Medierea pe intelesul tuturor

Sper ca toata prezentarea mea despre divort nu v-a dus cu gandul ca medierea se practica doar in cazuri de separare. Am incercat doar sa dau niste exemple mai comune, din nefericire. Insa medierea isi arata adevarata valoare in cazurile in care ambele parti isi cunosc foarte bine interesele si totodata portitele pentru a si le atinge. Se poate aplica atat in conflicte de familie, cat si in conflicte comerciale inclusiv in privinta drepturilor consumatorilor (chiar si a celor bancari :-)) sau in conflicte de malpraxis.

Medierea poate fi văzută ca un proces în două etape. Pre-medierea, s-o numim asa, si medierea propriu-zisa.

Etapa de pre-mediere este in primul rand o etapa de ordin logistic in care agream ce clauze, lucruri le supunem medierii, acordul de mediere, documentele pe care, eventual, as vrea sa le vad in calitatea mea de mediator, sfaturi cu privire la cine sa fie prezent la mediere. De regula, in cazuri simple, putem folosi emailul, insa cel mai bun lucru ar fi sa ne intalnim cu cateva zile sau chiar saptamani in avans pentru a rezolva aceste detalii si pentru a stabili impreuna un calendar.

La randul sau, medierea propriu-zisa poate fi impartita in patru etape:
1. Deschiderea, in care includem semnarea acordului de mediere de catre parti, a acordurilor de confidentialitate, cometariile mele de deschidere precum si prezentarile partilor.
2. Analizele de caz – in acesta etapa vom discuta despre solicitarile (pozitiile) fiecarei parti, evaluarea acestora de catre fiecare parte, ceea ce va face din acesta a doua parte o discutie indelungata, nu de putine ori. Printre altele in aceasta etapa identificam interesele fiecarei parti, sansele de reusita, ce este dispusa fiecare parte sa piarda, etc.
3. Negocierea – la un moment dat, dupa discutiile de fond va exista o schimbare naturala spre solutionare. Rolul meu ca mediator este de a ajuta partile sa gaseasca si sa faca propuneri si contraoferte gandite constructiv. Nu de putine ori ajut partile sa depaseasca reactiile negative la propunerile celeilalte parti si de a dezvolta un raspuns adecvat pentru a continua negocierea. In cele din urma, in cele mai multe cazuri, partile reusesc, dupa un proces incremental, sa ajunga pe parcursul acestei etape sa-si cantareasca optiunile. Cele mai multe medieri care nu se incheie cu solutionarea cazului se intampla pentru ca partile nu au reusit sa identifice motive pentru a face o diferenta reala intre ceea ce vor si ceea ce pot obtine.
4. Dupa aceea vom redacta un acord care va fi semnat de catre parti pentru inregistrarea termenilor in care se intreruplitigiile si anume:
a. Solutionarea completa sau partiala a litigiilor
b. Suma care ar trebui platita
c. Conditii de confidentialitate
d. Raspunderea

Medierea intr-un divort: Cum functioneaza

V-am tot vorbit despre copii intr-un divort si am afirmat ca medierea poate fi o cale potrivita pentru a va defini impreuna cele mai bune lucruri de urmat in urma divortului. As vrea acum sa va vorbesc un pic despre procesul de mediere intr-un divort.

Sesiunile de mediere intr-un divort se centreaza de obicei pe deciziile pe care cuplurile trebuie sa le ia. Ca parte a pregatirii dumneavoastra intr-un divort aveti in vedere urmatoarele decizii:

Impartirea bunurilor:
– Daca va fi vanduta casa catre o terta parte sau daca unul dintre soti isi poate permite sa cumpere alta si sa ramana in casa sau daca exista un alt aranjament care are sens pentru parti.
– Lucruri: vor fi impartite si cum autoturismele, mobilierul de uz casnic
– Afaceri: modul in care vor fi evaluate afacerile si cum se vor imparti sau vinde
– Datorii: ce datorii exista si modul cum vor fi acestea distribuite
– Bugetarea: ce cheltuie fiecare sot pentru a merge mai departe

Sprijin pentru ex- soti (in familie)
– Este necesar sau doar de dorit si cat de mare si cum va fi

Suport pentru copii
– Cine va plati si cat asigurari, tabere, scoala, etc

Planuri pentru parentaj
– Cum se construieste un plan care are sens pentru copii, modul in care copiii isi vor imparti timpul intre parinti, cum se face transferul de la un parinte la altul

Acestea sunt decizii mari. În calitate de mediator incerc sa ajut cuplurile care vin la mediere pentru a înțelege care sunt nevoile lor pentru a le facilita aceste conversații anticipative.

Deoarece aceste conversații pot demara greoi, vom programa, de obicei, o serie de sesiuni de două ore. In fiecare sesiune vom lucra pe unul dintre domeniile de mai sus.

Când toate aceste domenii au fost discutate și s-au încheiat acorduri, vom elabora un acord de reglementare civila care va fi folosit ulterior in obtinerea certificatului de divort.